Redirecționare porturi și firewall
Două file pentru același subiect: ce are voie lumea din afară să acceseze în interiorul cafenelei. Majoritatea cafenelelor au nevoie de prima pentru console și nu o deschid niciodată pe a doua.
De ce are nevoie o consolă de un port
O consolă care nu poate fi accesată din exterior raportează un tip de NAT strict, iar NAT-ul strict se ascunde în spatele plângerilor de tipul „nu pot intra în party-ul prietenului meu” sau „nu merge chatul vocal”. Deschiderea unui port pentru acea consolă rezolvă problema.
Redirecționarea porturilor
O redirecționare spune: traficul care vine din internet pe acest port merge la acest dispozitiv din cafenea.
Fiecare redirecționare conține linia pe care se aplică, protocolul, portul folosit din exterior, precum și dispozitivul și portul din interior. Două redirecționări nu pot folosi același port pe aceeași linie. Tot din acest motiv, o cafenea cu mai multe console preferă de obicei soluția din secțiunea următoare.
O redirecționare îndreptată spre un dispozitiv fără adresă fixă nu mai funcționează imediat ce acea adresă se schimbă. Dați mai întâi consolei o adresă fixă, apoi faceți redirecționarea către ea.
Console care își deschid singure porturile
Cu UPnP activat, consola cere singură un port de la gateway și raportează tipul Open NAT imediat ce îl primește. Nu aveți nicio listă de întreținut, iar configurația rezistă și dacă mutați consola la altă stație.
Compromisul este că orice altceva de pe acele dispozitive poate cere la fel. Limitați UPnP la grupurile care au nevoie de el, adică în practică la grupul consolelor, nu la stații.
Pe Windows, dacă consolele nu găsesc gateway-ul, cauza este de obicei serviciul SSDP Discovery, care ocupă portul pe care consolele caută. Opriți acel serviciu și aplicați din nou.
Reguli de firewall
Gateway-ul blochează deja ce trebuie blocat. Regulile sunt pentru cafeneaua care are nevoie de ceva anume: un PC de birou accesibil de acasă, o stație izolată de restul rețelei, un serviciu care nu trebuie să iasă din clădire.
Două lucruri determină comportamentul unei reguli:
- Ordinea. Regulile se verifică de sus în jos, iar prima care se potrivește decide. O regulă generală plasată deasupra uneia specifice o face pe cea specifică inutilă.
- Direcția. O regulă pe partea LAN privește traficul care iese din cafenea. O regulă pe partea WAN privește traficul care intră.
Alias-uri
Un alias dă un nume unei liste de adrese sau porturi, ca regulile să o poată folosi. Scrieți „PC-uri birou” o singură dată și folosiți aliasul în patru reguli, în loc de patru copii ale acelorași trei adrese care, într-un an, ajung să difere între ele.
Accesarea cafenelei după nume
Dacă adresa cafenelei se schimbă de fiecare dată când modemul se reconectează, DNS-ul dinamic păstrează un nume îndreptat spre ea. Configurați serviciul cu cheia de actualizare de la furnizor, nu cu parola contului, iar gateway-ul menține numele actualizat.
Astfel o redirecționare rămâne utilă pentru cineva care se conectează din exterior: adresa se schimbă, numele rămâne.